La Grande Magia

Am vazut aseara noul spectacol de la Izvor.

Intr-o alta regie ar fi putut fi o comedie usoara. In schimb spectacolul de la Bulandra este o poveste care  abordeaza teme “serioase”. M-a dus cu gandul la Pirandello de cateva ori si poate chiar la Inception (filmul cu Leondardo di Caprio).

Distributia este numeroasa, dar cu exceptia celor doua personaje principale, interpretate de Virgil Ogasanu si Razvan Vasilescu rolurile pot fi catalogate ca episodice. Fiecare personaj are totusi o savoare proprie, chiar daca rolul este scurt.

Pe vremuri, cand eram la Copilul Ingropat am auzit niste spectatori mai in varsta spunand: “si mi-as fi dorit un decor frumos, ce e cu scena asta goala”? Ii pot asigura pe cei care sunt preocupati de partea vizuala ca decorul acestui spectacol este foarte reusit. Si combinat cu light designul destul de complex, imaginile de pe scena sunt intotdeauna foarte frumoase.

Nu vreau sa va spun aici despre ce e vorba, rezumatul piesei se poate gasi cu usurinta. Si cu siguranta puteti gasi si cronici mai elaborate in alte parti.

Eu pana acum am gasit aceste cronici pe care va invit sa le cititi:
http://yorick.ro/la-grande-magia-cutia-cu-leacuri-si-venin/
http://port.ro/article/31316

Critic de critic! sau De ce mai scrii?

Articol scris de Marius Florea Vizante si postat si pe pagina sa personala de Facebook

Actul teatral are loc undeva, in eter, intre scena si sala. Este fenomenul unic si irepetabil care se petrece intre actori si spectatori in momentul spectacolului. Criticul asista, intelege fenomenul si apoi il explica celor curiosi care inca nu au fost acolo sau ii lumineaza pe spectatorii care au fost dar n-au inteles…(Asta stiu de la urmatorii: Radu Penciulescu, Radu Beligan, Ion Tobosaru, Ion Cojar, Gelu Colceag, Ileana Berlogea si multi altii cu care am avut norocul sa lucrez.) Cu criticii am lucrat mult mai putin asa ca am cateva intrebari: (mai mult…)

Cum alegem piesele de teatru şi pentru copii?

O cunoscută instituţie culturală română a făcut un anunţ prin care restricţionează accesul copiilor la anumite spectacole, pe motivul inadecvării comportamentului copiilor şi a lipsei de reacţie a părinţilor în a evita perturbarea spectacolului.

Ce ne facem atunci când considerăm anumite spectacole potrivite pentru copiii noştri, pentru a le crea obişnuinţa de a se bucura de cultură, de a merge constant la teatru, însă vârsta lor pare a fi necorespunzătoare unei piesei? (mai mult…)

Marea doamna…

E plina presa de clisee. Mai ales atunci cand isi amintesc sa scrie despre artisti. In o mare parte a presei se intampla doar cand unul a murit sau este bolnav.

Si atunci, incep sa apara expresiile “de lemn”.

Aflam ca “marea doamna a teatrului romanesc” a patit ceva. Dar cine e ea? E Olga Tudorache, Mariana Mihut, Ofelia Popii, Dina Cocea, Leopoldina Balanuta sau Carmen Stanescu? Sau altcineva? Probabil citind titlul fiecare se gandeste la altcineva, dar citeste articolul doar sa i se confirme/infirme banuiala.

Aflam ca X a murit, deci plecat sa “cante cu ingerii”. Sigur nu vrea oare sa se reprofileze?

Alte dati gasim articole despre “maestri” cu toate ca uneori titlul nu li se potriveste celor despre care e vorba sau, daca li se potriveste nu le place apelativul… stiti cum e cu vorba asta scurta…

Cliseele de mai sus sunt in zona culturala.

Dar mai sunt si altele. E probabil lipsit de demnitate sa spui Brasov. E doar “orasul de sub Tampa. Timisoara e “orasul de pe Bega”. Pai poate unii nu stiu geografie, munti si rauri si raman foarte nelamuriti de stire. Si ce are?

Ce parere aveti despre aceste situatii?

Sfarsit de an

A mai trecut un an, speram ca ati avut parte de spectacole de calitate in 2012.

Colectivul Bulandra va ureaza Craciun Fericit si un an nou minunat!

Din Ianuarie vom creste frecventa articolelor de pe blog. De asemenea, dl. Darie va raspunde in curand la intrebarile puse de voi si, prin urmare, puteti continua sa postati intrebari interesante.

 

Limbajul licenţios pe scenă sau jos de pe scenă?

Dezbaterea pe care v-o propun în acest articol porneşte de la o întâmplare recentă din spaţiul teatrului ieşean; în mijlocul unei reprezentaţii, un profesor de liceu opreşte derularea piesei de teatru şi le cere elevilor săi să părăsească sala, motivând că piesa în cauză conţine un limbaj licenţios neadecvat mobilului educativ al unui act artistic.Discuţia care se deschide în acest caz vizează două considerente: pe de o parte, problematica limbajului licenţios în artă şi, pe de altă parte, libertatea exprimării pe scenă, dar şi în sală. (mai mult…)