Critic de critic! sau De ce mai scrii?

Articol scris de Marius Florea Vizante si postat si pe pagina sa personala de Facebook

Actul teatral are loc undeva, in eter, intre scena si sala. Este fenomenul unic si irepetabil care se petrece intre actori si spectatori in momentul spectacolului. Criticul asista, intelege fenomenul si apoi il explica celor curiosi care inca nu au fost acolo sau ii lumineaza pe spectatorii care au fost dar n-au inteles…(Asta stiu de la urmatorii: Radu Penciulescu, Radu Beligan, Ion Tobosaru, Ion Cojar, Gelu Colceag, Ileana Berlogea si multi altii cu care am avut norocul sa lucrez.) Cu criticii am lucrat mult mai putin asa ca am cateva intrebari:

1. Multi critici inteleg fenomenul si scriu despre el intru- un limbaj extrem de tehnic, specific, elitist. Largul public nu-l intelege! Cui scriu ei , elitelor? Elitele inteleg si singure, de ce mai scrii?

2. Multi critici considera ca doar avangarda, inovatia, revolutia, in teatru, are valoare. De ce mai scrii ( despre celelelate spectacole) ca nu sunt teatru? Nu?

3. Multi critici dezbat cu voluptate un esec evident. (O mai fac si la succese rasunatoare cateodata.) Daca e atat de evident totul, de ce mai scrii?

4. Multi critici spun ca nu au inteles de ce autorul ala sau de ce textul ala sau de ce actorii aia, decorul ala, muzica aia – ba chiar mai rau spun ca nu au inteles autorul, textul, regia la-la-la… Daca nu intelegi , de ce mai scrii? 4bis. Multi critici cearta si publicul si spun ca nu-i inteleg reactiile – am acceasi intrebare.

5. Multi critici sunt ” luati de val ” si devin spectatori. Adica nu diseaca fenomenul ci se intreaba daca le-a placut lor sau nu le-a fost pe plac – ba mai rau ne spun ca nu le place autorul, textul , regizorul, actorul, la-la-la..adica au idiosincrazii (repulsie nemotivata fata de persoane, obiecte, fenomene -dex), deci nu scriu despre fenomen ci despre ei insisi! Daca esti spectator si nu critic, de ce mai scrii (critica)? P.S. Aticolul 5 e valabil si in cazul pasiunilor personale ale criticului pentru anumiti creatori.

6. Multi critici nu citesc textul inainte de a vedea spectacolul, nu asista la repetitii, nu discuta cu regizorul, actorii, scenograful…la-la-la… Daca nu stii ce intentii a avut autorul cum analizezi rezultatul? Despre ce scrii?

7. Multi critici sunt creatori esuati! (Nu am auzit pe nimeni sa spuna ca visul sau e acela de adeveni critic!) Cu siguranta ar fi vrut sa fie creatori! Prin urmare, multi critici ne scriu despre cum ar fi facut ei in locul autorilor. Daca n-ai facut, de(spre) ce mai scrii? Desigur am si alte intrebari de adresat dar acestea ma ” bantuie” de multa vreme. Astept raspunsuri chiar si de la cei vizati :)

Va asigur de sinceritatea curiozitatii mele. Va salut, Vizante!

Bookmark the permalink.

One Response to Critic de critic! sau De ce mai scrii?

  1. Serj K says:

    Spectatorii constanti de teatru vor constata la un moment dat compatibilitatea lor cu anumiti critici.
    De exemplu exista cineva in Romania care are pareri despre spectacole cam ca ale mele si nici nu scrie intr-un mod foarte elitist. Pentru mine, acest critic este un reper cand aleg un spectacol.

    Pe de alta parte, exista si unii critici cu care stiu ca sunt in discordanta aproape totala. Deci voi fi curios sa merg sa vad orice el spune ca e prost…

    Mai sunt si altii, care din dorinta de a fi “critici” in esenta lauda absolut orice.

    Criticul care vorbeste sincer despre ceea ce vede si da un verdict personal este necesar pentru public. Criticul care isi doreste neaparat ca cronica lui sa iasa mai mult in evidenta decat spectacolul comentat ar trebui sa dispara.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>