Teatrul bate filmul?

Există oare cu adevărat prejudecata că adevăratul intelectual (termen de asemenea deschis spre problematizare) preferă o piesă de teatru în locul unui film la cinema? Însăşi formularea „a merge la film într-un mall” îl face pe acesta din urmă să coboare câteva trepte în competiţia „artelor frumoase”. Fără îndoială că experienţa unei piese de teatru îţi oferă, în cele mai bune cazuri, sentimentul că eşti prezent, că faci parte din, că nu eşti un simplu privitor. Te scoate din inerţia cotidiană, mai exact. (mai mult…)

Avem cultura spectatorului?

Devine o certitudine că tot mai mulţi români şi-au format o cultură a spectacolelor, chiar o necesitate de a vedea, măcar periodic dacă nu săptămânal, o piesă de teatru. Faptul este  vizibil în sălile pline de spectacol la premiere, într-o tot mai accentuată diversificare a festivalurilor, naţionale sau internaţionale, a locurilor convenţionale sau nu în care se pun în scenă reprezentaţiile. Şi mai ales în dezvoltarea posibilităţilor de a alege teatrul, actorul, piesa jucată în teatre diferite. Este necesară cu adevărat o cultură formată în urma vizionării unui număr considerabil de spectacole pentru a discerne între calitate şi cantitate chiar şi în teatru.

Întrebarea mea este însă dacă românul şi-a format realmente o cultură a spectatorului, a omului activ în sala de spectacol şi nu a privitorului neutru. Se învaţă arta de a fi un bun spectator? De a şti, în cele din urmă, întocmai ca în spectacolele de filarmonică, momentul potrivit de a aplauda, de a relaţiona tot mai activ în ultimul timp, cu actorii de pe scenă. Este oare nevoie de o pregătire anterioară vizionării unui spectacol? Câţi dintre voi citesc piesa de teatru, dacă le este la îndemână, înainte de a o vedea pusă în scenă? Câţi dintre voi faceţi o scurtă cercetare a reprezentaţiilor precedente, a opţiunilor de a o vedea jucată de alţi actori? Poate numele unui actor din piesă să submineze reuşita altei piese jucată poate de actori tineri, dar încă anonimi?

Care credeţi că este profilul unui bun spectator? Cum dăm mai departe copiilor bunele deprinderi de a fi activ, într-un fel sau altul, pregătit, să receptezi un spectacol întru totul şi nu doar cât se vede pe scenă?

 

Anamaria Blanaru,  absolventă a Facultăţii de Litere, doctorand în Filologie la Universitatea Konstanz, Germania şi Universitatea A.I.Cuza, Iaşi. Mă puteţi citi săptămânal pe bookmag, unde scriu recenzii de carte, pe vocipentruromania.ro, unde public interviuri cu romani al caror parcurs profesional poate fi un reper pentru generatia tanara, in arhiva iasululuniversitar.ro unde timp de 1 an am publicat editoriale pe teme de educatie si social, precum si pe blogul personal la croitoras.blogspot.de.

Arlechino moare?

ARLECHINO MOARE? este un primul spectacol-laborator din proiectul : Bulandra- Laboratorul de Noapte. Proiectul este extrem de important, deoarece face trecerea de la repertoriu la experiment sau laborator. Si orice teatru ar trebui, dupa parerea mea, sa aiba un spatiu si un program menit cautarilor. Asa s-a si nascut spectacolul “ARLECHINO MOARE?”, din intalnirea dintre 4 actori si o soprana si nevoia noastra de a cauta mai mult, dincolo de retete. Publicul care vine la Laborator este extrem de special, fiind deschis si intelegand, poate impartasind aceeasi nevoie… Spectacolul vorbeste in special despre societatea actuala, cat si despre conditia artistului, despre frica si masti, despre iubire. Un spectacol simbolist, descoperit cu candoare, dar jucat cu patos de 5 artisti care se bucura.
(text trimis de Antoaneta Cojocaru, coordonatoarea acestui proiect)

 

Impresiile unei spectatoare care a vazut spectacolul, poate mai interesante pentru unii dintre voi decat articolele scrise de cronicarii de teatru profesionisti:
http://viata-in-mazgaleli.blogspot.ro/2012/06/arlechino-nu-moare-sau.html?spref=fb&fb_source=message

Detalii pe:
http://www.bulandra.ro/ro/stagiunea-curenta/sala-liviu-ciulei-laborator/428-arlechino-moare.html

Discutii online cu Ducu Darie

Dupa cum ati citit pe site Alexandru Darie a fost premiat de Ministerul Culturii din Franta. Comunicatul oficial va spune cateva din realizarile sale pe un ton corect si formal pentru presa.

Eu ma bucur foarte mult de orice premiu si/sau recunoastere pe care dl. Darie o primeste pentru ca o parte din reperele mele teatrale se leaga de el:
-primul spectacol vazut la Bulandra: Julius Caesar
-inca pe locul 1 in topul meu personal: Iluzia comica
-unul din cele mai mari regrete: nu am vazut Viforul (dupa ce fusesem fascinat de 1794)
-spectacolul pe care l-am vazut de cele mai multe ori: Anatomie. Titus Caderea Romei

In general un bun regizor nu e neaparat un bun manager (si invers). In acest caz insa, ultimi 10 ani au fost foarte buni pentru Bulandra, managementul lui Alexandru Darie fiind orientat in primul rand spere spectatori. Cea mai mare realizare in acest sens mi se pare pastrarea titlurilor in repertoriu pentru perioade lungi. Singurul dezavantaj al acestor ani a fost timpul mai redus ramas pentru regie si, in consecinta, mai putine spectacole marca Darie pe piata.

Imi amintesc cu mare drag prima mea intalire cu el. Tocmai fusese numit director iar eu ma grabeam. Am fost convins ca vorbisem 15 minute si de fapt trecuse peste o ora. O ora in care am discutat despre teatru, internet si multe alte subiecte. Inca de atunci a fost foarte interesat de tot ceea ce inseamna prezenta online si adeseori se intampla sa dea cate un telefon pentru a se posta rapid o stire pe site. Cu siguranta va citi si acest mic text.

Iar daca aveti intrebari pentru dl. Darie, la inceput de stagiune… va invit sa le lasati in sectiunea de comentarii la acest articol. Si, pe tiparul discutiilor online de la hotnews, ma voi stradui sa obtineti rapsunsurile la intrebari, sper cat mai curand si mai detaliat.